Sunt libera de a lupta pentru viitorul meu, de a spune ceea ce gandesc, de a pleca unde vreau si cand vreau. Nu depind de cineva, niciun barbat nu-mi baga bani in portofel, imi platesc facturile si singura, prin sacrificiile mele, imi cladesc un viitor. Multi spun ca sunt cam aroganta, probabil.
Sunt asa cum vreau, fie ca-ti place sau nu. De ce as respecta barbatul care vrea sa ma cumpere cu cadouri scumpe, deloc interesat de povestea si trairile mele? De ce as asculta parerile unor barbati care se simt atacati de o femeie puternica si independenta, ce isi permit doar sa judece fara a intelege de ce am ajuns aici sau ce m-a transformat in femeia de astazi!
Nu-mi justific faptele. Am pierdut iubiri din pur egoism, recunosc ca nu-s perfecta. Am ranit barbati fara sa vreau, eram orbita de dorinta de a face tot mai mult. Au fost momente in care am ales sa nu iubesc si sa-mi vad de drum. Sa nu ma implic, sa nu promit si sa nu ofer iluzii.
De ce? Pentru ca si eu am fost pacalita. Pentru ca si eu am iubit oameni care nu aveau timp pentru mine. Atunci am decis sa construiesc in jurul meu un zid inalt. Multi au ales sa se urce, putini au incercat sa-l distruga, sa faca in bucati fiecare teama si slabiciune din sufletul meu. Multi s-au dat batuti iar eu ii inteleg: sufletul unei femei este extrem de greu de cucerit. Sufletul unei femei dezamagite este aproape imposibil de cucerit.
