22.5 C
New York City
luni, august 15, 2022

Buy now

Ceramica Neagră de la Marginea

Olăritul este o îndeletnicire străveche care se practică de secole în România, mai ales dacă luăm în considerare frumoasele obiecte de ceramică din epoca neolitică, epoca în care s-a dezvoltat o civilizație remarcabilă în această regiune.

Ceramica este o meserie obositoare, care necesită forță, îndemânare și cunoștințe speciale. Orice greșeală poate duce la distrugerea unui articol; de aceea, ceramica era un meșteșug rezervat exclusiv bărbaților, iar femeile aveau voie să ajute doar la decorațiuni.

Ceramica Marginea este un tip ceramic specific satului Marginea din judetul Suceava. Se caracterizează prin culoarea neagră dobândită de obiecte după ardere – rezultat al utilizării tehnologiei preistorice, iar prin ornamente – rezultat al utilizării unor tehnici specifice sau al păstrării unor forme tradiționale. Este unul dintre vechile meșteșuguri care s-au păstrat până astăzi în România și oferă turiștilor care călătoresc în România oportunitatea de a achiziționa suveniruri cu adevărat unice pentru a le aduce acasă. Este, de asemenea, o oportunitate de a asista la arta de a face obiecte ceramice atât de interesante folosind tehnici transmise din generație în generație.

Istoria ceramicii Marginea

Se presupune că la Marginea, arta olăritului a început în urmă cu mai bine de 300 de ani. Acest frumos meșteșug se transmite de la tată la fiu, se învață de la o vârstă fragedă (7 -8 ani), iar ucenicia durează aproximativ 4 ani.

De obicei, băieții sunt cei care practică meseria. Procesul tehnologic dureaza 3 saptamani, din momentul modelarii rotii, decorarii, uscarii si apoi arderii articolelor in cuptor.

De remarcat faptul că ceramica neagră realizată la Marginea este unică în Europa. Un alt centru de ceramică neagră se găsește în America de Sud, în Mexic.

Ceramica din Marginea apare ca urmare a utilizării unei tehnologii de producție aparținând culturii Horodistea – Florești (perioada cea mai înfloritoare a perioadei ceramicii negre geto-dacice).

În secolele XII-XV, activitatea olăritului a crescut puternic în nordul Moldovei și mai ales în Suceava, deoarece olarii făceau multe feluri de mâncare și alte obiecte ceramice pentru călugării de la mănăstirile împrăștiate prin zonă.

Înainte de instaurarea regimului comunist în România, în Marginea existau aproximativ 60 de ateliere de olărit. Apoi, în anii comunismului, deținerea roții de olar era pedepsită prin lege și, din acest motiv, mulți meșteri olari au renunțat la meseria moștenită. Ulterior, însă, comuniștii au fost aceiași care au încercat să relanseze această activitate prin cooperative artizanale.

Cum se face fabrică Ceramica de la Marginea

Tehnologia prin care se obțin oale gătit ceramică este aceea de ardere și lustruire cu silex. Lutul din care se fac oalele este adus de olarii de la marginea satului si ars in cuptoare aproximativ 9 ore pentru ca fumul negru sa intre in oale si astfel sa le dea culoarea neagra tipica. Dacă în antichitate aceste oale erau coapte în gropi adânci de 1,5 metri săpate în pământ, astăzi sunt arse în cuptoare pline cu lut.

Există 4 elemente naturale care contribuie la realizarea ceramicii negre: pământ, apă, aer și foc. Principalele articole fabricate sunt oale de gătit, farfurii, căni, boluri și vaze decorative cu flori.

Bărbații adună lut din locuri speciale, o aduc la atelier și o frământă cu mâinile, picioarele sau cu un ciocan mare de lemn, amestecând-o cu apă. Pasta astfel obtinuta se curata de impuritati, se taie felii subtiri si apoi se lucreaza pe roata.

Roata este formata din doua discuri, unul mai mic deasupra si unul mai mare in jos, acestea fiind unite printr-un arbore vertical. Deasupra discului sunt puse bilele de lut, iar discul inferior este mutat de olar, folosind o mișcare circulară rapidă. Astfel, roata se rotește pentru a forma forme circulare cu un contur regulat.

Una dintre puținele familii care încă mai păstrează acest meșteșug în Marginea este, de asemenea, familiarizată cu legenda modului în care a fost făcută mai întâi ceramica neagră. La început, vasele de lut erau roșii, așa cum le făceau romanii. Se spune că printr-un fericit accident după ce un olar a pus vasele în cuptor și a început să le ardă, cuptorul s-a stricat. Înainte, cuptoarele erau construite în pământ, nu la suprafață, ca acum. Olarul a fost la început supărat pentru că paguba a fost semnificativă. A așteptat să se răcească cuptorul, iar când a scos vasele a observat că sunt negre. Asta l-a făcut fericit, gândindu-se că a reușit să facă oale și mai frumoase. Olarul era dac. De aceea se spune că ceramica neagră este moștenită de la daci, iar cea roșie de la romani.

Forme și decorațiuni specifice

Formele ceramicii sunt de asemenea vechi – în principal oale mari, boluri, bibelouri ceramică, ulcioare, farfurii și obiecte decorative. Obiectele frecate cu silex capătă un luciu gri-metalic. Prin miscarile specifice facute cu silexul se pot obtine pe suprafata obiectului prelucrat forme precum linii intrerupte, spirale, desene stilizate etc.

Related Articles

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Stay Connected

3,434CititoriConectați-vă
0AbonațiAbonați-vă
- Advertisement -

Latest Articles