In timp ce se gandeste la urmatoarea sa miscare dupa ce avionul MH17 a fost doborat, presedintele Rusiei, Vladimir Putin ar putea sa se gandeasca la scufundarea lui Kursk, submarinul nuclear ce s-a scufundat in timpul unei veri la fel de fierbinti ca aceasta in anul 2000, primul an din prezidentia sa.
A fost ultima data cand o tragedie ce are legatura cu transportul i-a socat regimul. Atunci Putin era slab si Rusia era mult mai libera, si operatiunile de salvare in caz de nceseitate cu raspunsul balbait al lui Putin a mers intr-un deataliu chinuitor in inca independentul canal de televiziune detinut de oligarhi. L-au facut pe Putin sa arate ca o rata slaba de presedinte.
Dupa dezastrul Kursk, Putin a inceput sa construiasca brandul secolului 21 de autoritarism. I-a arestat si exilat pe oligarhii indisciplinati si a preluat controlul televiziunii.
Daca autocratii din secolul 20 se bazau in primul rand pe violenta cu o cantitate anumita de propaganda, in Rusia lui Putin, propaganda este mult mai importanta decat violenta simpla, desi proganda este un termen prea slab.
In anul 2000, cand Kursk s-a scufundat, Putin nu a avut uneltele pentru a se asigura ca realitatea sa a castigat. In 2014, are tot ce este necesar. Intr-o modalitate morbida, prabusirea avionului din Malaezia furnizeaza povestea Ucraineana cu o poveste demna de Hollywood.
O alta poveste este ca Ucrainenii si Americanii au configurat avionul, ghidandu-i cursul in zona de razboi. Poate fi mai mult de o poveste in curs. Ar trebui sa aiba multe pentru a distra audienta. Pentru presedintele Rusiei, prabusirea avionului din Malaezia, nu este o amenintare, este cu adevarat o oportunitate.
Asa ca, Rusia nu este o tara care trebuie luata in joaca, insa nici nu ar trebui lasata sa detina atat de mult control, vom urmari si vom vedea ce se mai intampla din mica noastra Romanie.